La 100 de ani de la infiintarea Regimantului 26 Artilerie, au participat la aceasta aniversare fix 100 de persoane.
Fosti combatanti ai regimentului, traitori atat in Ineu cat si pe alte meleaguri - Sibiu, Oradea, Alba Iulia, Aiud, Bucuresti, Brasov, Targu Mures, Arad - impreuna cu sotiile, au tinut sa participe la acest eveniment.
Aniversarea noastra a fost onorata de reprezentantii autoritatilor publice locale, prin participarea domnilor Primar Calin-Ilie Abrudan si Viceprimar Ionel Alb.
De asemenea am fost onorati de particparea mai tinerilor reprezentanti ai institutiilor militare care functioneaza in Ineu, Comandantul Politiei - Comisar sef Aurel Zaharia si Comandantul unitatii de Pompieri - Capitan Florentin Tigan.
Desi, prin restucturarea Armatei, necesara accederii Romaniei in structurile europene si euro-atlantice, Regimentul 26 Artilerie nu mai exista, spiritul de corp al cadrelor care au activat, in diferite perioade, sub drapelul de lupta al acestei unitati de elita, a ramas aproape intact.
In general, in atari situatii, comentariile cam devin de prisos si, drept consecinta, lasam imaginile sa vorbeasca. Iar celor care le privesc le lasam libertatea de a se pronunta.
La final puteti lectura un scurt istoric al Regimentului de Artilerie de la Ineu.
Istoria
Regimentului 26 Artilerie incepe la 1 aprilie 1913, in garnizoana
Slatina, fiind infiintat prin Decretul Regal nr.3243, in subordinea
Corpului 1 Armata Craiova. Nu se uscase bine cerneala de pe actul de
“nastere” cand, impreuna cu alte unitati ale Corpului 1 Armata,
participa la cel de-al doilea Razboi Balcanic, ajungand pana aproape
de Sofia.
In
scurta perioada de pace care a urmat, regimentul revine la Slatina
unde,concomitent cu refacerea capacitatii de lupta afectata de
campania balcanica, isi desfasoara activitatile specifice pregatirii
pentru lupta. 15 august 1916, ziua intrarii Romaniei in Primul
Razboi Mondial, regimentul primeste “botezul focului” in culoarul
Timis-Cerna, dupa care continua actiunile de lupta, in cadrului
Corpului 1 din subordinea Armatei 1, in Defileul Jiului. In iarna ce
a urmat, regimentul, retras in Moldova, se reorganizeaza si din
ianuarie 1917 intra in subordinea Diviziei 11 Infanterie. Cu doua
divizioane de obuziere si unul de tunuri, participa la finalul
bataliei de la Marasesti. Dupa cateva luni de refacere si pregatire,
in anul 1918 gasim trupele regimentului in Basarabia, unde se remarca
prin actiuni impotriva bandelor bolsevice, aducandu-si o contributie
importanta la consolidarea unirii acestei provincii cu Romania. In
tomna aceluiasi an regimentul este trecut in subordinea Diviziei 18
Infanterie, cu care va participa la campania impotriva Armatei Rosii
Maghiare, intrand alaturi de celelalte unitati ale Armatei Romane in
Budapesta.
200
de morti, 500 de raniti si disparuti, ca sa nu mai vorbim de
pierderile materiale, acesta ar fi bilantul contributiei Regimentului
26 Artilerie in prima conflagratie mondiala.
Dupa
incetarea operatiunilor militare revine in garnizoana Slatina si
reintra in subordinea Diviziei 11 Infanterie.
In
perioada de pace interbelica s-au derulat actiuni de refacere a
capacitatii operative coroborate cu o intensa pregatire pentru lupta,
norii negri ai celui de-al doilea razboi fiind tot mai apasatori.
Imediat
ce s-a declansat razboiul, ragimentul intra in procedura de
mobilizare generala si este trimis in Moldova unde, in cadrul
Diviziei 11 Infanterie, participa la actiuni de acoperire a
frontierei de rasarit. Incepand cu 22 iunie 1941, la ordinul
maresalului Ion Antonescu “Ostrasi,Va ordon: Treceti Prutul”,
regimentul intra in focul luptelor din campania pentru eliberarea
Basarabiei de Sud,ajungand pana la Odesa. Pentru vitejia dovedita de
intreg personalul regimentului in luptele pentru eliberarea Odesei,
prin Inalt Decret Regal, Drapelul de Lupta al Regimentului 26
Artilerie a fost decorat cu Ordinul : Mihai Viteazul” clasa a II-a.
Pentru
refacerea capacitatii de lupta, serios afectata in crancenele lupte
din campania basarabeana, revine in garnizoana de resedinta Slatina,
iar din iulie 1942 Regimentul 26 Artilerie va primi misiunea de a
contribui la intarirea frontului de la Cotul Donului, sprijinind cu
foc de atrilerie unitatile Diviziei 11 precum si alte unitati ale
Armatei 4 Romane. Cu toate pierderile deosebit de mari in efective si
tehnica de lupta, Divizia 11 Infanterie evita incercuirea si reuseste
sa se retraga din zona fierbinte a frontului. Drept consecinta
Divizia, cu toate unitatile sale, inclusiv Regimentul26, revine in
tara, in primavara anului 1943, pentru organizare si dotare. Dupa mai
putin de un an, in care pregatirea pentru lupta nu a incetat, la
sfarsitul lunii mai a anului 1944, subunitatile regimentului sunt
transportate in Moldova pentru a participa la operatiunea de oprire a
ofensivei Armatei Rosii pe frontul Iasi-Chisinau.
Ziua
de 23 august 1944, cand Armata Romana a intors armele impotriva
fostilor aliati, gaseste regimentul concentrat la Slatina, unde se
reorganizeaza si asteapta noi ordine. Acestea nu vor intarzia sa
apara. Pana la sfarsitul zilei o parte din efective vor fi angrenate
in luptele pentru neutralizarea garnizoanei germane si apararea
podului peste Olt, iar o baterie de tunuri va participa la
infrangerea trupelor germane aflate la nord de Bucuresti.
In
luna septembrie trupele regimentului se deplaseaza, cu trenuri ale
Cailor Ferate Romane, in localitatea Dimbau (langa Targu-Mures), de
unde isi va incepe campania, in cadrul Diviziei 11 Infanterie si
Armatei 4 Romane, pentru eliberarea partii de nord-vest a Romaniei.
Oarba de Mures, Tarnaveni, Jibou, Dej, Carei sunt repere de referinta
in parcursul glorios al ofiterilor, subofiterilor si ostasilor
Regimantului 26 Artilerie.
25
octombrie 1944 la ora 14.30, data consemnata in Ordinul de Front,
cand trupele regimentului au depasit frontiera de stat, trecand in
Ungaria, marcheaza ultimul capitol al unui parcurs glorios pe
campurile de bataie al unei unitati de elita a Armatei Romaniei.
Pana
la 19 decembrie cand a atins frontiera ungaro-cehoslovaca, regimentul
a sprijinit ofensiva unitatilor Diviziei 11 pe itinerariul
Debrecen-Niregyhaza-miskolt.
Pe
teritoriul cehoslovac ofensiva a continuat pana la 12 mai 1945, pe
directia Banska Bistrica pana la 60 km sud de Praga. Ultima pozitie
de tragere din Al Doilea Razboi Mondial ocupata de subunitatile
regimentului 26 Artilerie, este in preajma localitatii Prostejov.
Dupa
incetarea tuturor ostilitatilor militare in Europa, Divizia 11
Infanterie cu toate unitatile sale se concentreaza in raionul Zubri
pentru refacere si pregatirea inapoierii in tara.
Marsul
spre tara, combinat (pe jos si pe autotrenuri), incepe la 12 iunie
1945 si se va incheia la 23 august 1945 cu defilarea pe sub Arcul de
Triumf. La intrarea in tara trupele Diviziei 11, cu Regimentul 26 in
subordine au defilat in Oradea fiind aclamati de multimea entuziasta
si recunoscatoare.
Jertfa
regimentului in campaniile ultimei conflagratii mondiale:
-1400
de morti,raniti si disparuti;
-jumatate
din numarul obuzierelor si tunurilor distruse;
In
luptele purtate atat spre est cat si spre vest oamenii regimentului
au strabatut peste 1500 de km, au traversat patru mari cursuri de apa
si cinci masive muntoase, au participat la eliberarea a peste 400 de
localitati dintre care 25 de mari orase marea lor majoritate din
Romania,Ungaria si Cehoslovacia.
Razboiul
fiind de domeniul trecutului, armata a suferit nenumarate organizari
si reorganizari conforme noile orientari politice ale autoritatilor
instalate la putere. In acest context, in decurs de trei ani
regimentul a fost mutat provizoriu prin mai multe garnizoane, in
final, la 5 aprilie 1958 stabilindu-i-se “domiciliul” definitiv
in orasul Ineu in cazarma existenta in proximitatea garii CFR. A
ramas in continuare in subordinea Diviziei 11 Infanterie (ulterior
devenita Divizia 11 Mecanizata), cu comandamentul in municipiul
Oradea.
Pana
la reorganizarea din 1995, Regimentul 26 Artilerie a functionat cu
trei divizioane de obuziere 122 mm si o baterie de aruncatoare
proiectile reactive 130 mm (materiale din arsenalul rusesc). In anii
'80 obuzierele de 122 mm au fost inlocuite cu abuziere de 152 mm iar
aruncatoarele de proiectile reactive cu cele de 122 mm, ambele de
provenienta romaneasca.
Reforma
capitalista a Armatei Romaniei, cu finalitate intrarea in UE si NATO,
a transformat regimentul in trei divizioane independente, unul de
obuziere, unul de tunuri si unul antitanc, care si-au mai trait
traiul pana pe 1 iulie 2002
Perioada
cat destinul acestei unitati a fost strans legat de orasul Ineu,
poate fi sintetizata astfel: “Regimentul 26 Artilerie inainte si
dupa Revolutia din Decembrie 1989”. Aceasta sintagma ar putea fi
tradusa foarte simplu prin faptul ca, indiferent de regimul politic
aflat la carma tarii, regimentul a functionat si s-a manifestat in
stricta conformitate cu menirea sa de structura militara aflata in
slujba tarii si poporului sau. Preocuparea pentru mentinerea unei cat
mai ridicate capacitati de lupta si actiune a fost obiectivul major
al intregului efeciv, concretizat in rezultate la cel mai inalt nivel
in poligoanele de tragere, pe campurile de instruire sau in salile de
specialitate.
Anual
regimentul, cu intregul efectiv sau pe subunitati, a desfasurat
aplicatii tactice cu trageri de lupta in poligoanele Taut-Dud si
Cincu. De asemenea periodic s-au derulat aplicatii cu trageri de
lupta in zonele muntoase. In poligonul Cincu de foarte multe ori
regimentul a deservit, prin trageri de lupta, aplicatiile desfasurate
de catre Facultatea de Artilerie din Academia de Inalte Studii
Militare din Bucuresti, precum si de catre Centrul de Perfectionare
a Ofiterilor de Artilerie de la Ploiesti. Competenta si
profesionalismul ofiterilor, maistrilor militari si subofiterilor
alturate elanului tineresc al gradatilor si soldatilor, au fost
unanim apreciate, calificativele superioare care au fost acordate de
catre esaloanele superioare stand marturie in acest sens.
Una
dintre actiunile menita sa intareasca aprecierile anterioare, s-a
derulat in vara anului 1982, cand regimentul a fost desemnat de catre
conducerea armatei sa sustina o aplicatie demonstrativa cu trageri de
lupta in munti, aplicatie ce s-a desfasurat in Pasul Bratocea si la
care au asistat atasatii militari acreditati in Romania. Alta actiune
a avut loc paisprezece ani mai tarziu – 1996 – in poligonul
Taut-Dud, in fata aceleiasi asistente, dar fara a se executa trageri
de lupta. In ambele situatii desfasurarea fortelor si mijloacelor s-a
incadrat cu strictete in planurile operative, iar tragerile reale de
lupta de la Bratocea au evidentiat o precizie care a atras cele mai
frumoase aprecieri.
Nu
putem trece peste perioada comunista fara a evidentia participarea
efectivelor regimentului la actiuni economice care, dupa toate
reguluile nu aveau nici o tangenta cu militaria. An de an, cu rare
exceptii, vara si toamna, detasamente de militari constituite functie
de necesitatile impuse de conducerea de partid si de stat, au
sustinut campanii agricole in judetele Arad, Timis, Dolj,Calarasi sau
Ialomita.
Participari
semnificative ale personalului s-au consemnat la construirea unor
importante obiective industriale precum: Combinatul Azomures din
Targu Mures, Portile de Fier,Combinatul chimic Arad, Intreprinderea
Solventul din Timisoara, barajul Oasa de pe raul Sebes,
Transfagarasanul, Canalul Dunare-Marea Neagra.
Un
alt capitol in care militarii regimentului au dovedit forta si curaj
uneori iesite din comun, s-a scris in luptele purtate pentru
inlaturarea efectelor catastrofale ale vitregiilor naturii. La
inundatiile din anii 1970, 1975, 1981, 1999, ofiteri, subofiteri si
ostasi au fost de un real ajutor familiilor napastuite de furia
apelor Muresului, Crisului Alb si Crisului Negru.
Pe
parcursul existentei sale in vreme de pace, au existat destule
intamplari, unele mai hazlii, altele mai serioase, care au marcat
existenta celor care le-au trait.
Evenimentul
de referinta pentru istoria fotbalului romanesc, Finala Cupei
Campionilor de la Sevilla, din 7 mai 1986, castigata de Steaua
Bucuresti, n-ar avea vreo lagatura speciala cu oamenii regimentului.
Si totusi.....
In
periada 10 mai-10 iunie 1986 regimentul urma sa desfasoare aplicatii
tactice cu trageri de lupta in poligonul Cincu. De regula deplasarea
spre aceasta zona se efectua pe calea ferata, pe itinerariul
Ineu-Voila (cam la 15 Km de poligon). Imbarcarea obuzierelor,
masinilor si celorlalte materiale s-a executat in ziua de 4 mai, iar
in dimineata zilei urmatoare garnitura de vreo 30 de vagoane s-a pus
in miscare. Cum pe timp de pace indicativele militare CFR nu aveau
mare prioritate, dupa multe stationari prin garile mai importante de
pe traseu, am ajuns in gara Voila in jurul orei 19.00. marea finala
incepea la 21.00. Evident marea majoritate a celor din tren ar fi
dorit sa vada meciul. Experienta trecutelor actiuni de acest gen, pe
aceeasi rampa, evalua cam la 4-5 ore debarcarea plus marsul pana in
locul de concentrare a tehnicii si personalului. Ce s-a intamplat
atunci? Comandantul regimentului Maiorul (acum genelal de Brigada)
Vasile Baetan a initiat o scurta sedinta, pe rampa garii din Voila,
“ordinul de lupta” fiind pe cat de scurt pe atat de cuprinzator
si anume:
-primul
autovehicul debarcat va fi autoturismul ARO care va lua televizorul
si va pleca sa-l instaleze in tabara;
-comandantii
de divizioane si baterii sa-si debarce tehnica in deplina ordine si
mai presus de toate in cea mai stricta disciplina;
-cand
ultima masina va cobori de pe rampa coloana regimentului se va pune
in miscare spre poligon.
Avand
intelegerea si tot concursul din partea personalului garii Voila
debarcarea a decurs deosebit de rapid si fara vreo cat de mica
problema, asa incat cu 10 minute inainte de inceperea meciului toata
suflarea era in fata televizorului.
Inutil
sa mai vorbim ce s-a intamplat la final.
O
intamplare cu un farmec cu totul si cu totul deosebit s-a petrecut pe
timpul aplicatiilor, aminitite mai sus desfasurate in muntii din
pasul Bartocea. In prima duminica de la instalarea taberei urma sa se
desfasoare depunerea Juramantului Militar de catre tinerii recent
incorporati. Cum “casa” noastra era destul de departe, am luat
legatura cu autoritatile locale din comuna cea mai apropiata Valea
Doftanei. Primarul comunei, onorat de invitatia facuta a promis ca va
lua toate masurile ca oamenii nostri sa nu se simta straini pe acele
meleaguri. Ce a urmat a depasit orice asteptare din partea noastra.
Dis de dimineata un important cortegiu de masini a ocupat poienile
din jurul taberei, instaland tarabe de tot felul. Nedumeriti de ceea
ce vedeam, am fost pusi in tema ca primarul a mobilizat toata conuma
sa participe la aceasta ceremonie militara, iar oamenii locului,
neobisnuiti cu o prezenta reala a armatei in zona lor, au dat curs
initiativei, venind cu tot entuziasmul la aceasta serbare
campeneasca. Mai departe orice comentariu nu-si prea are rostul.
La
final, cateva cuvinte despre Cazarma in care a fiintat Regimentul 26
Artilerie vreme de 44 de ani, cunoscuta, ca si regimentul, sub
indicativul UM 01214 Ineu.
Pamantul
pentru construtia cazarmii a fost cedat Ministerului de Razboi in
anul 1935 de catre baronul Ludovic Solymosy. Constructia cazarmii a
durat 3 ani si incepand cu anul 1939 a gazduit urmatoarele structuri
militare:
-Regimentul
85 Infanterie, pana in 1942;
-Scolile
de Ofiteri de Rezerva nr.6 Ineu si nr.2 Bacau, pana in 1945;
-Scoala
de Soferi pentru militari in termen, pana in 1950;
-Scoala
de Ofiteri Politici, pana in 1955;
-Divizionul
de Tunuri calibru 85 mm pana in 1958.
